croșetă

română

Variante

Etimologie

Din franceză crochet.

Pronunție

  • AFI: /kro'ʃe.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
croșetă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ croșetă croșete
Articulat croșeta croșetele
Genitiv-Dativ croșetei croșetelor
Vocativ croșetă croșetelor
  1. ac lung de metal, de os, de material plastic etc. cu vârful îndoit ca un cârlig, utilizat la mașinile de tricotat sau pentru croșetat, împletit etc.
  2. unealtă alcătuită dintr-o tijă prevăzută cu o lamă, cu ajutorul căreia se îndepărtează pământul rămas într-o formă de turnătorie.
  3. piesă de oțel de forma unui cui, cu un cap lățit prevăzut cu găuri, utilizat la solidarizarea îmbinărilor din lemn.
  4. paranteză dreaptă.
  5. (în arhitectura gotică, în forma croșet) ornament sculptat în formă de frunză cu vârful curbat.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.