paranteză
română
Variante
Etimologie
Din franceză parenthèse.
Pronunție
- AFI: /pa.ran.ˈte.zə/
Substantiv
| Declinarea substantivului paranteză | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | paranteză | paranteze |
| Articulat | paranteza | parantezele |
| Genitiv-Dativ | parantezei | parantezelor |
| Vocativ | paranteză | parantezelor |
- semn de punctuație care constă din două arcuri de cerc sau din două dreptunghiuri cărora le lipsește o latură lungă și între care se izolează o explicație, un adaos, un amănunt legat de restul unui text dat.
- (p.ext.) text, adaos izolat între aceste semne grafice.
- paranteză în care apare o expresie algebrică, pentru a arăta că operația aflată în interiorul ei se efectuează înaintea celorlalte: (p.ext.) expresie algebrică izolată în acest fel.
- (fig.) digresiune (scrisă sau orală).
Locuțiuni
- (loc.adv.) În paranteză = în treacăt.
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.