punctuație

română

Variante

Etimologie

Din franceză punctuation (după punct).

Pronunție

  • AFI: /punk.tu'a.ʦi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
punctuație
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ punctuație punctuații
Articulat punctuația punctuațiile
Genitiv-Dativ punctuației punctuațiilor
Vocativ punctuație punctuațiilor
  1. sistem de semne grafice convenționale care au rolul de a marca propozițiile, frazele, pauzele, intonația, întreruperea șirului vorbirii etc., mod de a folosi aceste semne; ramură a gramaticii care indică folosirea corectă a acestor semne.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.