criză

română

Etimologie

Din franceză crise.

Pronunție

  • AFI: /ˈkri.zə/


Substantiv


Declinarea substantivului
criză
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ criză crize
Articulat criza crizele
Genitiv-Dativ crizei crizelor
Vocativ criză crizelor
  1. manifestare a unor dificultăți (economice, politice, sociale etc.); perioadă de tensiune, de tulburare, de încercări (adesea decisive) care se manifestă în societate.
  2. lipsă acută (de mărfuri, de timp, de forță de muncă).
  3. moment critic, culminant, în evoluția care precedă vindecarea sau agravarea unei boli; declanșare bruscă a unei boli sau apariția unui acces brusc în cursul unei boli cronice.
    Criză de apendicită.
  4. tensiune, moment de mare depresiune sufletească, zbucium.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.