tensiune
română
Etimologie
Din franceză tension < latină tensio, tensionis.
Pronunție
- AFI: /ten.siˈu.ne/
Substantiv
| Declinarea substantivului tensiune | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | tensiune | tensiuni |
| Articulat | tensiunea | tensiunile |
| Genitiv-Dativ | tensiunii | tensiunilor |
| Vocativ | tensiune | tensiunilor |
- stare a ceea ce este întins; încordare.
- (fig.) situație încordată; zbucium sufletesc, nervozitate.
- forță interioară care ia naștere într-un corp supus unor forțe exterioare.
- diferență de potențial între două puncte ale unui câmp electric.
- presiunea vaporilor produși de un lichid într-un spațiu închis.
Sinonime
Antonime
- destindere, detensionare, detensie, relaxare.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
- tensiune anodică
- tensiune arterială
- tensiune de aprindere
- tensiune electrică
- tensiune oculară
- tensiune superficială
Cuvinte apropiate
- tensionat
- tensionant
- tensionabil
- tensionabilitate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.