coriandru
română
Etimologie
Din latină coliandrus < neogreacă ϰορίανδρος (koríandros).
Pronunție
- AFI: /ko.ri'an.dru/
Substantiv
| Declinarea substantivului coriandru | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | coriandru | coriandri |
| Articulat | coriandrul | coriandrii |
| Genitiv-Dativ | coriandrului | coriandrilor |
| Vocativ | - | - |
- (bot.) (Coriandrum sativum) plantă erbacee anuală din familia umbeliferelor, cu flori albe sau roz, cu miros pătrunzător și fructe în formă de globulețe, bogate în uleiuri eterice, fapt pentru care semințele uscate se întrebuințează în industria farmaceutică, a parfumurilor sau drept condiment.
Sinonime
Vezi și
Traduceri
plantă; condiment
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.