parfum

română

Variante

Etimologie

Din franceză parfum.

Pronunție

  • AFI: /parˈfum/


Substantiv


Declinarea substantivului
parfum
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ parfum parfumuri
Articulat parfumul parfumurile
Genitiv-Dativ parfumului parfumurilor
Vocativ parfumule parfumurilor
  1. (adesea fig.) miros plăcut; mireasmă.
  2. miros îmbietor, apetisant, răspândit de unele alimente.
  3. produs (lichid) cu miros plăcut, obținut prin amestecarea unor substanțe aromatice (vegetale) sau pe cale sintetică; (p.ext.) produsul împreună cu ambalajul lui; (la pl.) feluri, sorturi din astfel de produse.
  4. (fig.) notă caracteristică, atmosferă specifică.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.