coajă

Etimologie

Din slavă (veche) koža.

Pronunție

• AFI: /'ko̯a.ʒə/

Substantiv

1. țesut protector extern al rădăcinilor, tulpinilor și ramurilor unor plante (lemnoase); scoarță.
2. înveliș exterior al fructelor, al semințelor etc.
3. înveliș, tare și calcaros, al oului.
4. (înv.) înveliș, tare și calcaros, al unor moluște sau al unor crustacee.
5. partea exterioară, mai tare, a unor alimente coapte, fripte, dospite etc.
6. bucățică uscată rămasă din pâine, mămăligă etc.
7. crusta unei răni care începe să se cicatrizeze.
8. stratul exterior, tare și răcit, al globului pământesc.
9. strat exterior, superficial, care acoperă un obiect, o piesă (metalică) etc.

Anagrame

• joacă

Referințe

• DEX '98 via DEX online