clamă

română

Etimologie

Din germană Klammer.

Pronunție

  • AFI: /'kla.mə/


Substantiv


Declinarea substantivului
clamă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ clamă clame
Articulat clama clamele
Genitiv-Dativ clamei clamelor
Vocativ clamă clamelor
  1. piesă de metal de diferite forme și mărimi, care se întrebuințează pentru prins două sau mai multe foi volante, buclele părului la femei etc.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.