buclă

română

Etimologie

Din franceză boucle.

Pronunție

  • AFI: /'bu.klə/


Substantiv


Declinarea substantivului
buclă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ buclă bucle
Articulat bucla buclele
Genitiv-Dativ buclei buclelor
Vocativ buclă buclelor
  1. șuviță de păr răsucită în spirală; zuluf, cârlionț.
  2. porțiune de fir textil, răsucită în timpul tricotării, în formă de buclă.
  3. curbă dintr-un drum în serpentină.
  4. cot al unui curs de apă.
  5. piesă metalică pe care se fixează, prin îndoire, capătul unui cablu.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.