aclama

română

Etimologie

Din franceză acclamer < latină acclamare.

Pronunție

AFI: /a.klaˈma/

Verb

Conjugarea verbului aclama
Infinitiv	a aclama
Indicativ prezent pers. 1 sg.	aclam
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să aclame
Participiu	aclamat
Conjugare	I

(v.tranz.) a saluta, a aproba prin strigăte de bucurie, prin manifestări publice ale entuziasmului; a ovaționa.

Sinonime

ovaționa

Antonime

huidui, declanșa, șuiera

Cuvinte derivate

aclamare
aclamație, aclamații
aclamațiune

Cuvinte apropiate

Traduceri

a saluta; a ovaționa

catalană: aclamar (català)
engleză: acclaim (English)
esperanto: aklami (Esperanto)
franceză: acclamer (français)
germană: akklamieren (Deutsch)
interlingua: acclamar (interlingua)
italiană: acclamare (italiano)

latină: acclamare (Latina)
maghiară: szaval (magyar)
neerlandeză: juichen (Nederlands)
portugheză: aclamar (português)
rusă: шумно приветствовать (русский)
spaniolă: aclamar (español)
suedeză: hylla (svenska)

Referințe

DEX online

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.