aclamație

română

Variante

  • aclamațiune

Etimologie

Din franceză acclamation < latină acclamatio.

Pronunție

  • AFI: /a.kla'ma.ʦi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
aclamație
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ aclamație aclamații
Articulat aclamația aclamațiile
Genitiv-Dativ aclamației aclamațiilor
Vocativ aclamațio aclamațiilor
  1. (mai ales la pl.) manifestare a aprobării sau a entuziasmului față de cineva sau de ceva, prin urale sau prin aplauze; ovație, aclamare.

Sinonime

Antonime

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.