ovație

română

Etimologie

Din franceză ovation < latină ovatio.

Pronunție

  • AFI: /o'va.ʦi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
ovație
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ovație ovații
Articulat ovația ovațiile
Genitiv-Dativ ovației ovațiilor
Vocativ ovație ovațiilor
  1. manifestare publică entuziastă de admirație și de aprobare, exprimată prin aclamații și aplauze în cadrul unei adunări, a unei serbări etc., față de o persoană, o acțiune, o inițiativă etc.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.