clama

română

Etimologie

Din franceză clamer.

Pronunție

  • AFI: /kla'ma/


Verb


Conjugarea verbului
clama
Infinitiv a clama
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 clamez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să clameze
Participiu clamat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) (livr.) a se manifesta, a se exprima în termeni violenți sau cu strigăte; a chema cu voce tare.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.