ciocănitoare
română
Etimologie
Din ciocăni + sufixul -toare.
Pronunție
- AFI: /ʧjo.kə.ni'to̯a.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului ciocănitoare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ciocănitoare | ciocănitori |
| Articulat | ciocănitoarea | ciocănitorii |
| Genitiv-Dativ | ciocănitoarei | ciocănitorilor |
| Vocativ | ciocănitoare, ciocănitoareo | ciocănitorilor |
- (ornit.) (Piciformes) nume dat mai multor specii de păsări agățătoare de pădure cu aripile scurte, cu cioc conic, puternic, care ciocănesc coaja copacilor, distrugând insectele dăunătoare și larvele lor.
Sinonime
Cuvinte compuse
- ciocănitoare cu spatele alb
- ciocănitoare cu trei degete, ciocănitoare-de-munte
- ciocănitoare-de-grădină, ciocănitoare pestriță de grădină
- ciocănitoare neagră
- ciocănitoare pestriță mare
- ciocănitoare pestriță mică, ciocănitoare mică
- ciocănitoare pestriță mijlocie, ciocănitoare-de-stejar
- ciocănitoare verde
- ciocănitoare verzuie
Cuvinte apropiate
Vezi și
- capîntortură
- picidă, picide
- tucan
Traduceri
pasăre
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.