ciocănitoare

română

Etimologie

Din ciocăni + sufixul -toare.

Pronunție

  • AFI: /ʧjo.kə.ni'to̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
ciocănitoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ciocănitoare ciocănitori
Articulat ciocănitoarea ciocănitorii
Genitiv-Dativ ciocănitoarei ciocănitorilor
Vocativ ciocănitoare, ciocănitoareo ciocănitorilor
  1. (ornit.) (Piciformes) nume dat mai multor specii de păsări agățătoare de pădure cu aripile scurte, cu cioc conic, puternic, care ciocănesc coaja copacilor, distrugând insectele dăunătoare și larvele lor.

Sinonime

Cuvinte compuse

  • ciocănitoare cu spatele alb
  • ciocănitoare cu trei degete, ciocănitoare-de-munte
  • ciocănitoare-de-grădină, ciocănitoare pestriță de grădină
  • ciocănitoare neagră
  • ciocănitoare pestriță mare
  • ciocănitoare pestriță mică, ciocănitoare mică
  • ciocănitoare pestriță mijlocie, ciocănitoare-de-stejar
  • ciocănitoare verde
  • ciocănitoare verzuie

Cuvinte apropiate

Vezi și


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.