capîntortură

română

Etimologie

Din cap + întort „întors” + sufixul -ură.

Pronunție

  • AFI: /kap.ɨn.tor'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
capîntortură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ capîntortură capîntorturi
Articulat capîntortura capîntorturile
Genitiv-Dativ capîntorturii capîntorturilor
Vocativ capîntortură capîntorturilor
  1. mică pasăre călătoare, de culoare cenușie-brună, cu pete mai închise, care își răsucește des și cu multă ușurință capul; sucitoare (Jynx torquilla).


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.