ciocănit

română

Etimologie

Din a ciocăni.

Pronunție

  • AFI: /ʧo.kəˈnit/


Substantiv


Declinarea substantivului
ciocănit
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ciocănit ciocănituri
Articulat ciocănitul ciocăniturile
Genitiv-Dativ ciocănitului ciocăniturilor
Vocativ ciocănitule ciocăniturilor
  1. faptul de a ciocăni; zgomot produs de lovituri repetate într-un corp tare; ciocănitură.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.