ciocănitură

română

Etimologie

Din a ciocăni + sufixul -tură.

Pronunție

  • AFI: /ʧjo.kə.ni'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
ciocănitură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ciocănitură ciocănituri
Articulat ciocănitura ciocăniturile
Genitiv-Dativ ciocăniturii ciocăniturilor
Vocativ ciocănitură ciocăniturilor
  1. ciocănit.


Traduceri

Anagrame

  • cnocautării

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.