cavaler

Etimologie

Din italiană cavaliere, franceză cavalier, chevalier, prin intermediul rusă кавалeр (kavaler).

Pronunție

• AFI: /ka.va'ler/

Substantiv

1. (în Roma antică) membru al ordinului ecvestru, inferior ordinului senatorial.
2. (în evul mediu) titlu de nobil conferit (inițial pentru fapte de arme) de rege sau de un reprezentant al lui.
3. titlu dat unei persoane dintr-un ordin cavaleresc, laic sau religios.
4. titlu onorific conferit, în unele țări, posesorului anumitor decorații importante.
5. călăreț.
6. (adesea adjectival) om plin de abnegație, generos și nobil; om amabil, binevoitor, îndatoritor.
7. (pop.) tânăr necăsătorit, holtei, burlac.