carnet
română
Etimologie
Din franceză carnet.
Pronunție
- AFI: /karˈnet/
Substantiv
| Declinarea substantivului carnet | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | carnet | carnete |
| Articulat | carnetul | carnetele |
| Genitiv-Dativ | carnetului | carnetelor |
| Vocativ | carnetule | carnetelor |
- caiețel de buzunar, uneori cu date și cu rubrici tipărite, pentru diferite însemnări.
- act, document în formă de caiețel, care atestă apartenența posesorului la o organizatie politică, de masă etc.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.