căpitan
română
Etimologie
Din italiană capitano, rusă капитан (kapitan). Confer maghiară kapitány.
Pronunție
- AFI: /kə.pi'tan/
Substantiv
| Declinarea substantivului căpitan | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | căpitan | căpitani |
| Articulat | căpitanul | căpitanii |
| Genitiv-Dativ | căpitanului | căpitanilor |
| Vocativ | căpitanule | căpitanilor |
- grad de ofițer superior locotenentului și inferior maiorului; persoană care are acest grad.
- (urmat uneori de determinările „de vas”, „de șlep”, „de remorcher”) comandant al unei nave militare, comerciale sau de pasageri.
- (înv.) persoană care comanda o oștire sau o parte a ei; comandant.
- căpetenie (de haiduci, de hoți etc.).
- (sport) jucător care în timpul unei competiții este reprezentantul și conducătorul echipei din care face parte.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
- căpitan-locotenent
- căpitan de rangul întâi, căpitan de rangul al doilea, căpitan de rangul al treilea
- căpitan de port
- căpitan-pașa
- căpitan de poștă
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.