buluc
română
Etimologie
Din turcă bölük.
Pronunție
- AFI: /bu'luk/
Substantiv
| Declinarea substantivului buluc | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | buluc | bulucuri |
| Articulat | bulucul | bulucurile |
| Genitiv-Dativ | bulucului | bulucurilor |
| Vocativ | bulucule | bulucurilor |
- număr mare de oameni strânși la un loc; droaie, gloată.
- (adverbial) în masă, în rânduri strânse, cu grămada; unul peste altul, înghesuindu-se; repede, iute.
- (în vechea organizare a armatei din țările românești) unitate militară tactică formată din mercenari, care corespundea aproximativ efectivului unei companii; bulucbășie; (p.ext.) ceată de oameni înarmați.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.