cub

Vezi și : Cub, CUB, cúb

română

Etimologie

Din franceză cube < latină cubus.

Pronunție

  • AFI: /kub/


Substantiv


Declinarea substantivului
cub
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cub cuburi
Articulat cubul cuburile
Genitiv-Dativ cubului cuburilor
Vocativ cubule cuburilor
  1. corp geometric cu șase fețe pătrate, egale între ele.
  2. produs al înmulțirii unui număr cu sine însuși de două ori.

Cuvinte compuse


Traduceri

Anagrame

Referințe




engleză

(English)

Etimologie

Origine incertă. Poate de origine scandinavă.

Confer nordică veche kobbi („focă”) și irlandeza veche cuib („cățelandru”).

Pronunție

  • AFI: /kʌb/


Substantiv

cub, pl. cubs

  1. (zool., spec.) pui de vulpe, vulpan
  2. (p.ext.) pui (de urs, de lup, de leu, de tigru etc.)
    Bear cub.
  3. (glumeț, peior.) copil prost crescut
  4. (ieșit din uz) grajd (de vite)
  5. (ieșit din uz) bufet, dulap

Sinonime

  • 4: stall
  • 5: cupboard

Cuvinte compuse


Verb


Conjugarea verbului
to cub
Infinitiv to cub
Prezent simplu
pers. 3 sg.		 cubs
Trecut simplu cubbed
Participiu trecut cubbed
Participiu prezent cubbing
  1. a face pui, a făta
  2. a vâna pui de vulpe
  3. (ieșit din uz) a limita, a închide, a confina, a izola

Sinonime

  • 3: confine

Anagrame

  • UBC

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.