bufet

română

Etimologie

Din franceză bufet.

Pronunție

  • AFI: /bu'fet/


Substantiv


Declinarea substantivului
bufet
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bufet bufete
Articulat bufetul bufetele
Genitiv-Dativ bufetului bufetelor
Vocativ bufetule bufetelor
  1. dulap de sufragerie sau de bucătărie în care se țin vesela, tacâmurile etc.
  2. local mic sau loc special amenajat unde se servesc mâncăruri (reci), băuturi etc.
  3. mâncăruri care se servesc la un bufet.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.