mercenar

română

Etimologie

Din franceză mercenaire < latină mercenarius.

Pronunție

  • AFI: /mer.ʧe'nar/


Substantiv


Declinarea substantivului
mercenar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mercenar mercenari
Articulat mercenarul mercenarii
Genitiv-Dativ mercenarului mercenarilor
Vocativ mercenarule mercenarilor
  1. persoană angajată cu leafă într-o armată (străină); (fig.) persoană care, pentru bani sau pentru unele avantaje materiale, face orice fel de servicii.


Traduceri


Adjectiv


Declinarea adjectivului
mercenar
Singular Plural
Masculin mercenar mercenari
Feminin mercenară mercenare
Neutru mercenar mercenare
  1. care aparține mercenarilor, privitor la mercenari; care se compune din mercenari.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.