bandaj

Etimologie

Din franceză bandage.

Pronunție

• AFI: /ban'daʒ/

Substantiv

1. fâșie de pânză sau tifon utilizată la fixarea și protejarea unui pansament sau la imobilizarea unei părți bolnave a corpului.
2. cerc de oțel elastic îmbrăcat în pânză și cu o perniță la capat, care apasă pe locul unei hernii inghinale.
3. fâșie de pânză cu care boxerii își înfășoară pumnii și peste care își pun mănușile.
4. îmbrăcăminte inelară de oțel sau de cauciuc care se montează pe obada unei roți de vehicul pentru a o feri de degradare.
5. îmbrăcaminte în forma unei benzi înfășurate pe o țeavă, pe o vargă de metal etc.

Referințe

• DEX '98 via DEX online