agrafă
română
Etimologie
Din franceză agrafe.
Pronunție
- AFI: /aˈɡra.fə/
Substantiv
| Declinarea substantivului agrafă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | agrafă | agrafe |
| Articulat | agrafa | agrafele |
| Genitiv-Dativ | agrafei | agrafelor |
| Vocativ | agrafo | agrafelor |
- nume dat unor obiecte care servesc să prindă sau să fixeze o haină, părul etc.
- piesă de metal cu care se leagă blocurile de piatră, se fixează zidăria etc.
- (med.) mică piesă metalică cu care se prind și se mențin unite buzele unei plăgi până la cicatrizare; copcă.
- (arhit.) ornament în formă de consolă la capătul unui arc.
Sinonime
Traduceri
clamă
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.