China

Vezi și : china

română

Etimologie

Din persană چینی (čīnī, „chinezesc; porțelan”) + sufixul ـی (-ī), care provine din persana medie < limba sanscrită चीन (cīna).

Anterior se credea că numele țării provenea din numele dinastiei Qin (秦朝).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Nume propriu


Declinarea substantivului
China
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ China invariabil
Articulat China invariabil
Genitiv-Dativ Chinei invariabil
Vocativ - invariabil
  1. (geogr., defectiv de plural) țară din Asia de est, care este cea mai populată din lume. Nume oficial: Republica Populară Chineză. Capitală: Beijing. Limbi oficiale: chineză (mandarină) este limba oficială standard; engleză are același statut de limbă oficială în Hong Kong, iar în Macao portugheză (zhuang, mongolă, tibetană, uigură, hmong și coreeană sunt vorbite pe scară largă de către minoritățile etnice).

Sinonime

  • (geogr.) Republica Populară Chineză

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

  • China Imperială

Cuvinte apropiate

Vezi și


Traduceri

Referințe





engleză

(English)

Etimologie

Din persană چینی (čīnī, „chinezesc; porțelan”) + sufixul ـی (-ī), care provine din persana medie < limba sanscrită चीन (cīna).

Anterior se credea că numele țării provenea din numele dinastiei Qin (秦朝).

Pronunție

  • AFI: /'tʃaɪnə/
  • AFI: /'tʃ(ʰ)aɪ̯nə/


Nume propriu

China

  1. (geogr.) China
  2. (geogr., p.ext.) regiune în estul Asiei, care cuprinde China și Taiwan
  3. (spec.) cultura chinezească

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

  • China Hand
  • China syndrome

Cuvinte apropiate

  • sinophobia

Expresii

  • all the tea in China
  • made in China

Vezi și

Anagrame

  • chain

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.