mandarină

română

Etimologie

Din franceză mandarine.

Pronunție

  • AFI: /man.da'ri.nə/


Substantiv


Declinarea substantivului
mandarină
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mandarină mandarine
Articulat mandarina mandarinele
Genitiv-Dativ mandarinei mandarinelor
Vocativ ' '
  1. fructul mandarinului, asemănător cu portocala, dar mai mic decât aceasta, cu coaja portocalie mai subțire și cu miezul mai dulce.
  2. (defectiv de plural) dialect al limbii chineze vorbit în partea de nord a Chinei.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.