mandarin

Vezi și : Mandarin, mandarín

română

Etimologie

Din franceză mandarin.

Pronunție

  • AFI: /man.da'rin/


Substantiv


Declinarea substantivului
mandarin
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mandarin mandarini
Articulat mandarinul mandarinii
Genitiv-Dativ mandarinului mandarinilor
Vocativ - -
  1. (ist.) funcționar public din ierarhia superioară a Chinei feudale.
  2. (fig. și ir.) cel care manifestă dispreț față de oamenii simpli.

Cuvinte apropiate

Vezi și


Traduceri

Etimologie

Din mandarină.

Substantiv


Declinarea substantivului
mandarin
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mandarin mandarini
Articulat mandarinul mandarinii
Genitiv-Dativ mandarinului mandarinilor
Vocativ - -
  1. (bot.) (Citrus reticulata sau Citrus x nobilis) arbust fructifer cu flori albe, cultivat în regiunile mediteraneene pentru fructele sale comestibile.

Cuvinte apropiate

Vezi și


Traduceri

Referințe





maghiară

(magyar)

Etimologie

  • (istorie) Inevitabil din portugheză mandarim, mandarij, care provine din malaieziană menteri, manteri < sanscrită मन्त्रिन् (mantrin, „ministru, consilier”), din मन्त्र (mantra, „consiliu, sfat, mantra”) + -इन् (-in).
  • (botanică) Inevitabil din franceză mandarine.

Pronunție

  • AFI: /'mɒndɒrin/


Substantiv

mandarin, pl. mandarinok

  1. (ist.) mandarin
  2. (lingv.) (limba) mandarină
  3. (bot.) mandarin
  4. (bot.) mandarină

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.