consilier

română

Etimologie

Din franceză conseiller (refăcut după consiliu și consilia).

Pronunție

  • AFI: /kon.si.li'er/


Substantiv


Declinarea substantivului
consilier
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ consilier consilieri
Articulat consilierul consilierii
Genitiv-Dativ consilierului consilierilor
Vocativ consilierule consilierilor
  1. sfătuitor, sfetnic.
  2. grad în ierarhia unor funcții; persoană care deține acest grad.
  3. (înv.) membru al unei înalte instanțe de judecată sau de verificare.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.