sfetnic
română
Etimologie
Din slavă sŭvĕtĩnikŭ.
Pronunție
- AFI: /'sfet.nik/
Substantiv
| Declinarea substantivului sfetnic | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | sfetnic | sfetnici |
| Articulat | sfetnicul | sfetnicii |
| Genitiv-Dativ | sfetnicului | sfetnicilor |
| Vocativ | ' | ' |
- (înv.) înalt dregător la curtea domnitorului cu care acesta se sfătuia.
Traduceri
Traduceri
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.