șoim

Vezi și : soim

română

Etimologie

Din maghiară sólyom < de origine incertă, poate inevitabil dintr-o limbă turcică.

Pronunție

  • AFI: /ʃojm/


Substantiv


Declinarea substantivului
șoim
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ șoim șoimi
Articulat șoimul șoimii
Genitiv-Dativ șoimului șoimilor
Vocativ șoimule șoimilor
  1. (ornit.) (Falco) nume dat mai multor păsări răpitoare de zi, de mărime variată, agere și puternice, cu ciocul scurt și curbat și având câte o crestătură în formă de dinte, care se hrănesc cu pradă vie, mai ales cu păsări.
  2. (fig.) epitet pentru un bărbat curajos, viteaz, mândru, semeț.
  3. (pop.) cal sprinten, aprig.
  4. (ist.) copil preșcolar sau în primele clase de școală care făcea parte din organizația Șoimilor Patriei până în decembrie 1989.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

  • șoim-de-vară
  • șoimul ciocârliilor
  • șoimul rândunelelor

Vezi și


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.