șoimuleț

română

Etimologie

Din șoim + sufixul -uleț.

Pronunție

  • AFI: /ʃoj.muˈleʦ/


Substantiv


Declinarea substantivului
șoimuleț
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ șoimuleț șoimuleți
Articulat șoimulețul șoimuleții
Genitiv-Dativ șoimulețului șoimuleților
Vocativ șoimulețule șoimuleților
  1. diminutiv al lui șoim; șoimișor, șoimulean, șoimușor.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.