șlefui

română

Etimologie

Din germană schleifen.

Pronunție

  • AFI: /ʃle.fu'i/


Verb


Conjugarea verbului
șlefui
Infinitiv a șlefui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 șlefuiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să șlefuiască
Participiu șlefuit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a prelucra o suprafață dură prin frecare, pilire, tăiere sau rindeluire, pentru a o netezi sau pentru a-i da o anumită formă; a lustrui.
  2. (v.tranz.) (fig.) a cizela, a retușa, a perfecționa un text literar.
  3. (v.refl.) (fig.) (despre oameni) a deveni rafinat, a se civiliza.
  4. (v.tranz.) a tăia suprafața unei pietre (prețioase) în fațete fine (pentru a-i mări valoarea și strălucirea).

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.