șlefuitor

română

Etimologie

Din a șlefui + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /ʃle.fu.i'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
șlefuitor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ șlefuitor șlefuitori
Articulat șlefuitorul șlefuitorii
Genitiv-Dativ șlefuitorului șlefuitorilor
Vocativ șlefuitorule șlefuitorilor
  1. persoană specializată în șlefuire.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.