șlefuitoare

română

Etimologie

Din șlefuitor.

Pronunție

  • AFI: /ʃle.fu.i'to̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
șlefuitoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ șlefuitoare șlefuitoare
Articulat șlefuitoarea șlefuitoarele
Genitiv-Dativ șlefuitoarei șlefuitoarelor
Vocativ șlefuitoareo șlefuitoarelor
  1. persoană specializată în șlefuire.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.