fațetă
română
Etimologie
Din franceză facette (refăcut după față).
Pronunție
- AFI: /fa'ʦe.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului fațetă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | fațetă | fațete |
| Articulat | fațeta | fațetele |
| Genitiv-Dativ | fațetei | fațetelor |
| Vocativ | fațetă | fațetelor |
- fiecare dintre fețele (șlefuite ale) unei pietre prețioase, ale unei sticle, ale unui metal etc.
- (fig.) fiecare dintre aspectele unei probleme, ale unei lucrări, care împreună alcătuiesc un ansamblu.
- (tipogr.) placă de fontă care servește ca fundament pentru un clișeu sau pentru o placă de stereotipie.
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.