fundament

română

Etimologie

Din franceză fondement < latină fundamentum.

Pronunție

  • AFI: /fun.da'ment/


Substantiv


Declinarea substantivului
fundament
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ fundament fundamente
Articulat fundamentul fundamentele
Genitiv-Dativ fundamentului fundamentelor
Vocativ fundamentule fundamentelor
  1. element de construcție sau ansamblu de astfel de elemente prin intermediul cărora se sprijină o construcție, o lucrare etc.; fundație, bază, temelie.
  2. placă de metal a preselor de imprimat, pe care se așază formele tipografice; planșetă de lemn pe care se păstrează sau se transportă formele tipografice.
  3. (fig.) element care servește de sprijin, pe care se întemeiază ceva; bază, temei, temelie.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.