retușa
română
Etimologie
Din franceză retoucher.
Pronunție
- AFI: /re.tu'ʃa/
Verb
| Conjugarea verbului retușa | |
| Infinitiv | a retușa |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
retușez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să retușeze |
| Participiu | retușat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a face un retuș; p. gener. a îndrepta, a corecta, a perfecționa.
Sinonime
Cuvinte derivate
Traduceri
a corecta, a îndrepta
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.