turiță
română
Etimologie
Din sârbocroată турица (turica). În legătură cu tor.
Pronunție
- AFI: /tu'ri.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului turiță | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | turiță | turițe |
| Articulat | turița | turițele |
| Genitiv-Dativ | turiței | turițelor |
| Vocativ | turiță | turițelor |
- (bot.) (Galium aparine) plantă erbacee cu tulpina în patru muchii, cu flori albe sau verzi și cu fructe acoperite cu peri curbați la vârf, care se agață de hainele oamenilor, de lâna oilor etc.
Sinonime
- (bot.) (reg.) asprișoară, cornățel, lipici, lipicioasă, scaimărunt
Cuvinte compuse
- turiță-albă
- turiță-mare
Vezi și
Traduceri
plantă; floare
|
|
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.