trepădătoare
română
Etimologie
Din trepădător.
Pronunție
- AFI: /tre.pə.də'to̯a.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului trepădătoare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | trepădătoare | trepădătoare |
| Articulat | trepădătoarea | trepădătoarele |
| Genitiv-Dativ | trepădătoarei | trepădătoarelor |
| Vocativ | trepădătoareo | trepădătoarelor |
- (pop.) persoană care îndeplinește anumite sarcini la nunți.
- (bot.) (Mercurialis annua) plantă erbacee cu rădăcina fibroasă, cu tulpina ramificată, cu flori verzui și cu fructul o capsulă, folosită pentru proprietățile laxative.
Sinonime
Cuvinte apropiate
Vezi și
Traduceri
persoană care are anumite obligații în organizarea unei nunți
plantă; floare
|
|
Etimologie
Din trepădător.
Adjectiv
- forma de feminin singular pentru trepădător.
- forma de feminin plural pentru trepădător.
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.