mutătoare
română
Etimologie
Din mutător.
Pronunție
- AFI: /mu.tə'to̯a.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului mutătoare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | mutătoare | mutători |
| Articulat | mutătoarea | mutătorile |
| Genitiv-Dativ | mutătorii | mutătorilor |
| Vocativ | mutătoare | mutătorilor |
- (bot.) (Bryonia dioica) plantă erbacee agățătoare, veninoasă, din familia cucurbitaceelor, cu rădăcina groasă, cărnoasă, cu flori albe-gălbui și cu fructele în formă de boabe roșii.
Sinonime
- (bot.) împărăteasă, (reg.) brei, curcubețea, tidvă-de-pământ
Cuvinte apropiate
Vezi și
Traduceri
plantă; floare
|
|
Etimologie
Din mutător.
Adjectiv
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.