strămuta

Vezi și : strămută

română

Etimologie

Din latină extramutare.

Pronunție

  • AFI: /strə.muˈta/


Verb


Conjugarea verbului
strămuta
Infinitiv a strămuta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 strămut
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să strămute
Participiu strămutat
Conjugare I
  1. a mișca (puțin) din loc; a clinti; a urni.

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Etimologie

Din strămuta.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru strămuta.

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.