truca

română

Etimologie

Din franceză truquer.

Pronunție

  • AFI: /truˈka/


Verb


Conjugarea verbului
truca
Infinitiv a truca
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 truchez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să trucheze
Participiu trucat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a folosi trucuri sau trucaje.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.