căruț

română

Etimologie

Din car + sufixul -uț.

Pronunție

  • AFI: /kə'ruʦ/


Substantiv


Declinarea substantivului
căruț
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ căruț căruțuri
Articulat căruțul căruțurile
Genitiv-Dativ căruțului căruțurilor
Vocativ căruțule căruțurilor
  1. diminutiv al lui car; cărucean.
  2. cărucior.
  3. parte mobilă a unor mașini, care se mișcă pe rotițe sau lunecă pe glisiere, îndeplinind diferite funcții.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.