cărucior

română

Etimologie

Din căruț + sufixul -ior.

Pronunție

  • AFI: /kə.ru'ʧjor/


Substantiv


Declinarea substantivului
cărucior
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cărucior cărucioare
Articulat căruciorul cărucioarele
Genitiv-Dativ căruciorului cărucioarelor
Vocativ căruciorule cărucioarelor
  1. trăsurică în care sunt plimbați copiii mici; căruț.
  2. vehicul de dimensiuni reduse, cu roți de rulare, care se poate deplasa pe linii ferate, pe cabluri sau pe drumuri obișnuite și care este folosit la transporturi de sarcini relativ mici pe distanțe scurte; căruț.
  3. subansamblu al unei mașini-unelte, al unei mașini de lucru sau al unui utilaj, folosit pentru deplasarea uneltei, a obiectului de prelucrat etc.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.