trepăduș
română
Etimologie
Din a trepăda + sufixul -uș.
Pronunție
- AFI: /tre.pə'duʃ/
Substantiv
| Declinarea substantivului trepăduș | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | trepăduș | trepăduși |
| Articulat | trepădușul | trepădușii |
| Genitiv-Dativ | trepădușului | trepădușilor |
| Vocativ | trepădușule | trepădușilor |
- persoană fără astâmpăr, care aleargă încoace și încolo (agitându-se pentru treburile altora).
- om fără demnitate, lipsit de personalitate, care se pune în serviciul altuia, pentru treburi mărunte, adesea înjositoare.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.