topitură

română

Etimologie

Din a topi + sufixul -tură.

Pronunție

  • AFI: /to.pi'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
topitură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ topitură topituri
Articulat topitura topiturile
Genitiv-Dativ topiturii topiturilor
Vocativ topitură topiturilor
  1. substanță lichidă obținută prin topirea unei substanțe solide.
  2. (spec.) metal lichid dintr-un cuptor de topit în timpul unui ciclu de topire sau de elaborare.
  3. (reg.) slănină subțire (de pe burta porcului) care se topește pentru a se obține din ea untură; mâncare preparată din bucățele de carne desprinse de pe slănină și prăjite cu ceapă tocată.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.