timpan

română

Etimologie

Din franceză tympan, cu unele sensuri din italiană timpano.

Pronunție

  • AFI: /tim'pan/


Substantiv


Declinarea substantivului
timpan
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ timpan timpane
Articulat timpanul timpanele
Genitiv-Dativ timpanului timpanelor
Vocativ timpanule timpanelor
  1. (anat.) membrană elastică care desparte partea externă a urechii de cea mijlocie, transmițând prin vibrații undele sonore la urechea internă.
  2. instrument muzical de percuție, asemănător cu toba, dar care poate fi acordat; paucă.
  3. (arhit.) suprafață de zidărie netedă sau ornamentată cu sculpturi, situată între o grindă orizontală și un arc de deasupra golului unei uși sau al unei ferestre.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.